Archive for December, 2010

Joc 2.

Posted in Uncategorized on December 7, 2010 by D

Ma gandesc..eu ce rol am in jocul asta?Jocul asta pe care-l jucam toti…Jocul asta care ne ofera nimic..Jocul asta care se numeste ‘viata’. Viata bate filmul..Caci,dupa atatea filme cu\despre adolescenti,oameni&Co,ma regasesc intr-un personaj..Oare eu ce personaj sunt azi?Dar maine?Dar in viitor? Colegul meu de banca..si pe el il regasesc undeva…si ma intreb..oare jucam amandoi in acelasi film?Nu stiu..dar stiu ca jucam in acelasi joc. Filmul,are un sfarsit..si diferenta e ca,actorii sunt nominalizati,premiati.Dar eu?Eu ce primesc ca am jucat jocul asta?Ce primesc ca am suferit?Si nu a fost un act..Nu a fost o scena. Jocul asta s-a cam prostit… Dar..am sa fac ceva.. Imi bag picioarele in el de joc,si ma pi* pe ei de pioni!Da-l incolo..Ce-ti ofera?Castigi odata,de doua ori,de trei ori..hai,de 4 ori…Astepti momentele astea..Sa cresti,sa ai primul prieten,sa ajungi la facultate,sa ai un sot,un copil..si apoi te trezesti ca toate astea s-au intamplat..Ai trecut si de asta.Jocul asta-i cam pervers. Te lasa sa castigi,si apoi,iti pune numai bete-n roate..Sau invers. Daca nu esti ‘good-looking’,iesi din joc.Daca nu esti ‘pa trend’,iesi din joc.Daca nu ai tupeu si bani,la fel. Da-le incolo de onestitate si franchete,ca platesti si pentru astea! Mmmm..un rasuflu daca mai ai…Ajungi sa il platesti si pe ala. Poti sa strigi de durere in miijlocul strazii ca toti se prefac ca-s surzi. Cineva sa opreasca jocul asta..Daca nu..Jucati-l voi..Eu ies din joc!

Joc

Posted in Uncategorized on December 5, 2010 by D

Te uiti si privesti cu pleoapa inchisa.Te gandesti dar esti absent,la cum eram dar nu eram.Vorbesti dar esti mut,si auzi nimic.Ma atingi fara brate,ma tii pe picioare fara sa le ai.Imi canti si imi soptesti fara corzi vocale.Imi scrii dar n-ai degete.Ma simti fara sa ai inima.Dar ea, desi sade pe jos,inca simte.Ma rogi sa ti-o dau,si sa ti-o reintroduc in piept.Vrei sa simti.Mintea isi sade acolo.Ma rogi sa ti-o dau si pe ea.Ti le dau.

Am vorbit cu un mut.Am cantat cu un surd.Am dansat cu un schiop.Am iubit cu o inima.Cu inima ta.Ma rogi sa ne punem in cadru.Ne punem.

Fotograful ne intreaba daca suntem gata.Da.Suntem.Poza s-a facut.Esti compus din mine.Si eu din tine.Esti mii de bucati de cristale,dar in poza ai iesit.

E randul meu.Asa e jocul.

Eu ma descompun acum.

Hai,compune-ma la loc.

Dar tu pleci,si ma lasi sa sad in mii de bucati pe podea.Lacrimi imi curg din ochi.Ochiul din coltul peretelui.A alunecat pana acolo.

Dar te intorci.Si,ma reasamblezi cu un manual.Manualul ce ti l-am construit eu in inima.Deci e cu dragoste.Si ma faci la loc.Facem iar o poza.

Fotograful rade.Plange.Acum rade.Si iar plange..Lui ii lipsesc mainile.Si n-are cin’sa i le puna la loc.

Foografului ii lipsesc picioarele.Si n-are cine sa i le puna la loc.Fotograful e orb.Si nu are ochi cine sa ii dea.Fotograful se strange pe raft.E o papusa.

Tu esti real,eu sunt reala.Ma imbratisezi.

‘Sa nu ne mai jucam..Mi-a fost dor …’,imi spui si ma strangi tare la piept.

Greseli

Posted in 'Proza', Uncategorized on December 4, 2010 by D

Alesesem calea religioasa pentru ca proveneam dintr- zona si-o familie care aveau insuflate valori crestine.In satucul acela,aveam o manastire,care era foarte veche si vizitata de numerosi pelerini.Laicul manastirii era destul de frumos..dar..de asemenea,calugarii munceau foarte mult.Petreceam ceva timp prin manastire..Ori pandindu-i pe calugari,sa le cunosc viata,ori,ascunzandu-ma prin manastire sa caut ceva ce speram ca e ramas acolo de cand a fost construita.Ai mei mi-au spus s ama fac preot.Caci voi cunoaste calea cea dreapta,si astfel,o sa le aduc si lor bucurie.Eu,desi eram un neastamparat,aprobam.Imi placea ideea de a fi preot,desi nu era sigur ca stiu ce inseamna.

Asa ca,mi-am urmat scoala,si,din pacate,datorita unei nefericiri petrecuta in familie,am renuntat la o scoala mai superioara.Tata murise,iar mama dupa el,se duse si ea.Cand erau in viata,aveam conditii,nu puteam spune ca nu,dar ei nu imi aratau niciodata ca nu au bani.Asa,ca,nici nu imi faceam griji din punct de vedere financiar,cum voi trai dupa moartea lor..ma gandeam,sigur au pus ceva deoparte pentru mine.Dar..nu a fost asa..Mi-au lasat casa din sat,si,o mana de bani,ce-mi ajungeai pentru 1 an.Si atat…In niciun caz nu aveam cum sa ma duc in oras sa ma fac popa.Asa ca..altceva,ce aveam de facut ,decat sa ma calugaresc la manastirea din sat?Era cam ce voiam eu.

Am reusit sa intru,si banii pe care ii primisem ca mostenire,ii pastrasem intr-o banca.Cine stie?poate..vreodata voi putea..pleca..dar..sa nu vobesc acum despre asta..

La numai 2 ani dupa ce ma obisnuisem cu viata monahala,aparuse ceva care ma chimbase total.

Pe cand eram eu cu treaba,si vremea zambea rece,caci zapada acoperise tot precum o patura de stele si vremea era o inima de gheata,o domnita imbrobodita bine sedea pe o banca din fata manastirii.Nu vedeam bine ce facea,caci ii vedeam doar profilul aproape facut spate.Eram curios,dar..Eh,trebuia sa imi continui treaba.

Zile de-a randul o vedeam pe domnita ceea stand acolo…Si,avea un caiet in brate..Se pare ca,pana la urma,ea picta diferite pozitii ale manastirii,si ale impreujurimilor.Era atat de frumoasa!Doamne..Fata i se facea rozalie,caci vantul era cam aspru cu pielea ei fina.Ochii isi gaseau cristale,si buzele i se inroseau ca sangele trandafiriu.Era atat de frumoasa..Doamne..Dar,din pacate.viata nu imi permitea o asemenea sansa..Ma multumeam doar admirand-o de pe drum,sau de pe geamul chiliuta.

Se pare ca ea statea de mult aici..Si avea de gand sa mai stea inca…Cred ca era intr-un pelerinaj.

Cand treceam pe langa ea,a inceput sa intre in vorba cu mine.Si ma intreba de toate..Fie lucruri legate de istoria manastirii,fie de ce parere am despre pictura,fie ma punea sa ii impartasesc opinii despre viata de calugar.Am inceput sa am o simaptie pentru ea.Si cred ca si ea la fel.

Imi lasa cate un biletel la usa odaitei in fiecare seara.Citate din romane,sau..mesaje poetice.Stia ca nu avem voie sa ne impartim asa…Si eu la fel..

Uneori ma gandam ca daca as fi putu sa ma fac preot…as fi luat-o de preoteasa,asta daca drumurile noastre s-ar mai fi intalnit.Dar,ca orice lucru ce vine si pleaca..la fel si ea…

ne-am reintalnit abia peste 1 an..La fel..Si apoi,peste alt 1,si tot asa…Pana cand,neam atasat mai mult..Venise intr-un an de vara.Era  iunie,si florile de tei parfumau tot aerul.Pasrile isi incalzeau deja  vocea,facand pe sopranele rintre crengi..Ahh,era atat de frumos!Si ea..Care isi lasase pletele blonde sub un batic babesc,ce ii dansau pe umerii imbracati d eo rochita albastra.Ca un tablou ce-l picta ea.

Ahh,simteam ca totul e mai intens.Si ea la fel..De data asta statea mai mult.Si de data asta..s-au intamplat mai multe…

Toate convorbirile noastre,s-au transformat in plimbari in si in afara manastirii,apoi,in plimbari si apropieri,si..intr-un sfarsit,i nopti verane de dragoste,sub teii de pe o curte ascunsa.Era un pacat atat de mare…Dar..era ceva intre noi.Si,amandoi simteam asta..Dar nu puteam continua asa..Eu,calugar,avand aventuri cu o pelerina.trebuia sa renunt la una..SI nu stiam la care.Adevarul e ca nu puteam sa renunt la laicul monahal,si nici la cele lumesti de afara..Daca..daca as putea renunta si,sa imi continui visul.De fapt..am adunat ceva bani cat sa imi platesc cateva semestre de Teologie.Si cu banii primiti ca mostenire,as putea sa..fac ceva..Dar,daca renunt la asta,vom continua sa fim asa?O pereche?Trebuia sa ii aduc la cunostinta despre asta.Si am facut-o.

Ea,ce sa zica…A acceptat.Dar..ea fiind singura pe lume,nu prea stia cum sa aiba grija de altul,atunci cand a invatat sa se ingrijeasca de ea insasi doar.

Trebuia sa ascund cumva si viata mea ‘secreta’ de ceilalti.Si,daca cumva s-ar afla..nu as putea sa revin aici dupa ce imi termin studiile.Mi-ar fi patata imaginea.

Am decis sa ma retrag din manastire.Cu greu..dar,am reusit.M-am dus la Bucuresti,unde am mers cu ea precum vademecum.Mi-a aratat mai tot ce era de stiut sa nu te pierzi,si,ntr-un final,am decis sa ma angajez..Trebuia sa mai strang bani..Si,am reusit.

Dupa 13 luni,am luat-o de sotie.Apoi,m-am inscris la Teologie.Am urmat doar 3 semestre.Apoi,am renuntat.

Am renuntat pentru ca ea castigase prestigiu in Berlin.Si a trebuit sa ne mutam.Am crezut ca era ceva puternic,intens,profund..O dragoste ca a noastra..dar nu!

Doar,treppidatia romantica,si gustul trupesc pe care nu-l gustasem de mult..m-au facut sa cred ca iubesc.SI pentru ce..?Traiam ca doi straini,sub acelasi acoperis.M-am retras in lumea mea religioas..Si atat.Eram calugar casatorit.

Ea isi prezenta expozitii in diferite locatii faimoase.Si as anii trecura..Copii n-am avut..N-avea timp.Arta ii ocupa mai mult decat ‘trebuia’.

Am vazut o latura-i pe care pana acum eram orb in fata-i.Dar..asta e..Timpul nu merge in sens invers.Acum,ma multumesc ca am o casa si de-ale gurii..Si o soata..teoretic.

Greseli…